Adolescenta

Pff... E atat de greu, e mult prea greu. Nu e numai stresant, ci, cateodata insuportabil, asemanat cu moartea. Imi aduc aminte cand eram fericita pe deplin, vorbeam cu prietenii si le spuneam din orice prostie ca vreau sa mor. Da, asta se numea lasitate. Iar acum... Acum, cand, sunt clipe in care la propriu simt ca mor - si asta din cauza problemelor de sanatate, care sunt legate, bineinteles, de varsta -, as da orice sa fie totul ca inainte. De ce sunt oare oamenii atat de ipocriti ? De ce am fost, eu, atat de ipocrita, incat, atunci cand aveam motive sa fiu fericita, tot ce faceam erau fitele care nu imi mai dispareau odata din cap ? Sa aflu ca sufar de o mica stare de depersonalizare a fost ca si cum mi s`ar fi spus in fata ca sunt nebuna. Dar sti ce ? Lupt, acum lupt. Si asta pt. ca am de ce sa lupt. Viata e pretioasa, sti, e unica. Si nu sunt singura. Niciodata nu voi fi. Numai din clasa, un sfert din colegi sunt in situatia mea, si ma inteleg, si apreciez asta. Acum 1-2 ani, cand auzeam ca adolescentii se sinucid, imi spuneam "Doamne, au probleme mintale, serioase". Dar acum, stiu de ce o treime din adolescenti sufera de depresii si ajung la cazuri extreme. Stiu de ce. Si niciodata nu m`as fi imaginat pe mine, Dady, cea de la 4 ani - care si acum, inca, mai are sufletul de copil si tanjeste dupa copilarie -, traind asa ceva. Pai cum sa supravietuiesti asa ? Cum sa treci zilnic prin ameteli, depresii, stari de lesin si chiar de moarte ? Induram 1-2 saptamani, dar zilnic ? Chiar nimeni nu are mila de noi ? Stiu, pun prea multe intrebari, dar niciodata nu am mai fost atat de confuza. Si sincer, scriind de blog, vazand si altii ce simt si stiind ca nu sunt singura, ma relaxez, ma calmez, oftez, ma ridic si imi vad de viata cu optimism. Nu am trait nici macar jumatate din viata, si eu ma gandesc la moarte ? De ce sa alegem calea cea usoara ? Viata este o lupa continua, sa stiti asta, dar, sa stiti si ca dupa ce castigati lupta, va veti spune in gand "Pff, asta chiar a meritat". Si da, merita. Merita sa lupti pt. viata, si veti vedea si de ce. Nu pot sa ghicesc in viitor, dar pot sa vad adultii, care, si ei au fost ca noi odata, si care, acum, duc o viata magnifica - si prin cuvantul "magnific" nu ma refer la perfectiune, si la faptul ca nu mai sunt asa cum suntem noi, adolescentii, acum -. Prea multa logica, prea multe batai de cap. Si da, la propriu, organismul meu este confuz, ametit, am momente in care vad in ceata si este al dracului de enervant. Dar asa este adolescenta ;). Intr`un an nu poate fi numai soare :). Iar cand voi creste - urasc sa spun asta -, imi voi aduce aminte cu placere de adolescenta si cu siguranta voi avea ce sa povestesc copiilor, nepotilor mei. Si spun asta sigura ca ei vor avea si mai mare nevoie de sfaturile si de sprijinirea unui adult, care a trecut deja prin adolescenta de azi decat am eu nevoie acum, pt. ca sunt convinsa ca aceasta varsta va deveni din ce in ce mai greu de indurat pt. toti, pt. ca, draga, cu toate innebunim si nu mai tinem cont de cam nimic inafara de gama "baieti". Da, traim clipe de vis alaturi de ei, si nu ne mai gandim la absolut nimic inafara lor, ne sprijinim intotdeuna de baieti atunci cand suntem intr`o relatie. Dar ce se intampla dupa ? Pai dupa - pt. ca, majoritatea baietilor, sunt niste gunoaie -, cadem in stari adanci de depresii si ne bagam picioarele in ea de viata, nu ? Stiti ceva, fuck boys ;). Ei nu stiu sa iubeasca - mai ales la varsta asta -. Si asta este numai un motiv din acele sute pt. care ne vine sa ne urcam pe pereti. But, keep calm :). Cu rabdare si optimism, treci peste tot. Si sa stiti ca atunci cand ploua cu tunete si fulgere, dupa va veni adevaratul soare. Adolescenta este foarte grea - si in aceasta perioada, tot ce inainte priveam normal, acum vedem negru, asa este, este normal -, dar, cu totii trecem prin ea si trebuie sa ii aratam ca nu ne lasam influentati de greutatile sale, si ca ii putem si face fata cu brio. Pe mine una, muzica ma relaxeaza enorm in aceste situatii. Keep smiling :).