Greutati...

Pt. ca nu am mai scris de mult timp, astazi o sa am multe de impartasit cu voi. Pt. inceput, sa vorbesc despre tabara cu Chinan... Nimic obisnuit, distractie si cam atat :). Bineinteles, certuri (si impacari), cateva probleme, aroma copilariei din tabere. Stingerea la 22, dar (aproape) toti ne culcam dupa ora 23. Mancare gen cantina, jocuri de carti in camere (in paturile alea suprapuse, la etaj) si bar, poate si cateva prostii, dar astea nu conteaza asa de mult :)... Nu am de gand sa spun tot ce a fost in tabara, insa va spun ca pur si simplu am adorat parcurile de distractii. Dar, acest fun total avea sa se termine curand, pt. ca nu stiam cate greutati ma asteapta. Incepea o telenovela totala, parca intamplari cu cuprinse din romane. In timp ce ma distram in tabara, mama era in a 2`a plecare in strainatate si nu era asa de greu (si nici atat de mult). Dupa putin timp, acasa, totul mergea (sa zicem ca) perfect. Aceeasi caldura sufleteasca, aceeasi persoane, totul ca inainte. Mama venea si ea dupa 3 zile, eram splendid de fericiti cu totii. Insa, totul era doar o inselaciune. Nu a durat decat o zi dupa sosirea mamei, ca sa aflam ca pleaca din nou. Nu, nu 2 saptamani, ci 2 luni :). Sfasiata, tot ce am putut sa "ii spun" a fost sa ii arunc o privire inocenta, care, pt. ea, facea cat 1000 de cuvinte. Si a inteles totul, dar degeaba :). A plecat. Primele zile a fost perfect ok, dar, dupa o saptamana de la plecarea ei, parca un blestem (care, se pare ca tine si pana azi) se abate asupra familiei noastre. De ce ? Veti fi uimiti. Pe 15 (sau 16) Septembrie, o zi obisnuita. Merg la scoala cu bunicul (perfect sanatos, de fel). Ajungem in statie si ma departez 1 metru de el. Dar intr`o secunda, totul era distrus. Aud un zgomot moderat de puternic, ma uit in spate si inlemnesc. Era bunicul meu, cazut la pamant. Am trait 20 de minute, uitandu`ma neajutorata (si dand telefoane peste tot) la el, vazandu`i ultimele clipe de viata, vazandu`l cum moare. Ambulanta... Degeaba. Totul era pierdut :). Mama vine acasa, urmatoarea zi. Ne consoleaza pe toti, sta o saptamana (o saptamana de vis, lucrurile devenisera din nou bune) si pleaca din nou. Credeam ca totul a luat sfarsit. Dar nu era asa. Zuky se imbolnaveste. Operatii grele pt. el. Acum se simte bine. E in camera de jos si probabil doarme. Plec la scoala (o alta zi obisnuita). Seara, tata vine sa ma ia. Mergem la un restaurant, mancam, totul bine. Ajungem acasa. Cainii erau afara, eu deja banuiam ce se intampla, tata dadea vina pe mine ca ii uitasem afara. Tata parca masina. Eu, cu pasi alarmati ma apropii de usa. O vad larg deschisa si toata casa intoarsa cu susul in jos. Nu plangeam, stateam. Socata. Urc scarile, casa era la fel (chiar mai rau). Nu imi gasesc la laptop`ul (alaturi de sute de amintiri in el), camera foto si video si bijuteriile primite de la mama. Atunci, ies afara si ma asez pe trotuar, rezemata de casa. Era un chin. Poate acum ar trebui sa pun in calcul si cele 3 accidente avute cu masina. Nu sunt grave, dar... sunt. Acum am un laptop nou, tot ce aveam inainte, dar nu e la fel. Pur si simplu nu e. Eram sigura ca o sa am lucrurile mele recumaprate, dar amintirile nu pot fi inlocuite (cred ca) niciodata. Voiam sa plec din casa. Nu mai era casa mea. Acum... E bine :). Baghera (motanul meu, speranta mea) ma consola mereu. Insa... Noaptea, tata pleca la servici. La jumatatea drumului, Iore (5 km de casa), Baghera sare pe geam. Il pierd. Dar am incredere. O sa vina acasa. Pt. ca e destept. Desi a trecut o saptamana (si ceva), 5 km pt. o pisica, in oras, pe o asa vreme, nu se parcurg in 2 saptamani. Il astept. Poate sa vina peste luni de zile, dar sa vina, pt. ca e al meu, doar al meu si asa va fi vesnic !!! Stiu ca ma iubeste :). Acum, am impresia ca familia o ia razna (tata de dorul mamei, incerc sa il consolez cat pot si stiu ca totul o sa fie bine (dar cand ?!), eu, bolnava, mama amagita (din cauza tachinarilor tatei) si bunica... bunica). E greu, foarte greu, dar, cu Dumnezeu langa mine si cu prietenii mei, trec peste orice. Dumnezeu ma incearca, sunt sigura. Viata nu e perfecta pt. nimeni. Viata e grea, foarte grea, uneori chiar insuportabila. Dar... e viata, asa trebuie ea sa fie, ca un puzzle. Caci pana la urma, toti ajungem in acelasi loc, nu :) ? Un sfat, pt. cei care trec prin greutati... Oricat de greu v`ar fi, nu va lasati. Fiti puternici. Totul e remediabil si totul trece, cu timp si cu rabdare, caci, cu rabdarea treci si marea :). Intotdeauna va exista speranta (pt. ca nu moare niciodata !!!) si intotdeauna vor fi si furtuni in viata oricaruia. Insa dupa ploi, vin curcubee, trebuie doar sa astepti sa treaca vremea urata. Niciodata nu se stie cat de cald va fi dupa :). Treceti cu capul sus peste tot si depasiti greutatile vietii. Aratatii vietii ca sunteti mai puternici decat ea, si ca voi sunteti stapanii vietii voastre, nu invers :).