Confuza, probabil fericita

V`ati fi gandit vreodata ca o simpla discutie cu mama voastra va poate salva in mare parte adolescenta ? Vocea calda si protectoare a mamei parca va incalzeste sufletul, iar experienta sa va face sa aveti incredere in ea. Cand eram la capat de drum, au fost nevoie de doar 3 propozitii pt. a ma face sa ma gandesc ca viata e frumoasa. In prezent, nu cred asta pe deplin, sunt intr`o adevarata stare de confuzie, dar am incredere ca Dumnezeu ne iubeste familia :). Poate aberez, din punctul vostru de vedere, dar, daca asta ma face sa ma simt mai bine, nu ma voi opri din a spera doar pt. ca vreti voi. De ce sunt intr`o stare de confuzie ? Pff. Sincer, parca toata lumea este cu susul in jos, si eu ma duc cu ei, totodata. Cum as putea sa ma enervez pur si simplu pe un amic cand a facut ceva de care, inainte nu imi pasa, desi am lamurit cu mine insami sa fiu calma ? Mda, mama da vina pe subconstient, care e stresat din cauza clasei a 8`a. Eu dau vina pe... varsta, ca de obicei. Discutiile nu isi mai au rostul, cateodata pur si simplu nu inteleg. Unii prieteni de ai mei poate se si simt in postarea mea :), dar, degeaba. Nu inteleg din simple dialoguri, sau, poate, din nou, nu inteleg eu. De ce atatia nervi ? Ma deranjeaza minciuna refacuta, care, imi da si mai multa stare de confuzie. Stii ce ? I don`t wanna care anymore about that. Vreau sa imi traiesc viata, iar daca acele respective persoane nu se vor schimba, vor avea si singuri de suferit consecintele. F**k all that stupid things about confusion :|. Dar, parca nici nu poti fii fericita, daca nu treci peste aceste faze, iar eu nu pot trece peste ele daca nu le rezolv. Si, ghici ce ? Nu pot fi rezolvate prea curand :). Pur si simplu, nu am cu cine. O sa dau uitarii, o sa incerc sa nu imi mai pese, ca odata. Vreau sa fiu fericita, ca poate chiar am si motive. Am spus, poate. Da, am dat uitarii. Pot urca pe treptele unui om fericit, dar, parca imi e frica sa pasesc pe prima scara. Si, am pasit. Poate acum sunt fericita, poate. Oricum, primele trepte sunt minoritati, sunt, un om fara griji inutile, asa cum trebuia sa fiu din totdeauna. O sa dureze cateva saptamani, luni pana sa ajung pe treptele euforiei. Si acele trepte se numesc "copilaria" :). As da orice sa fiu din nou copil. Dar, cine a spus ca nu pot avea sufletul unuia ? Cum spuneam, in catva timp, cu multa ambitie (caci sa urci sute, mii de trepte nu este tocmai usor), voi reusi sa fiu persoana de altadata. Asta, bineinteles, si cu ajutorul prietenilor mei adevarati, al familiei mele si al... al tot frumosului si atat ce ma inconjoara, caci poate chiar am parte de frumos, pe care nu il vedeam de pesimismul inutil :). Mi`am pus gandurile si sentimentele pe un blog. Nu stiu daca cuiva ii va pasa, sau nu. Ceea ce vroiam eu sa spun, defapt, este sa nu va pierdeti niciodata speranta.